Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. modéré, lat. moderatus)
1. potrivit ca intensitate, valoare, mărime etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. modération, lat. moderatio, it. moderazione)
1. însuşirea de a fi moderat; cumpătare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. moderato)
1. adv. (muz.) moderat, potrivit, între allegro şi andante.
2. s. n. parte dintr-o compoziţie muzicală executată în acest tempo.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. modérateur, lat. moderator, it. moderatore, /III/ engl. moderator)
1. adj., s. m. f. (factor) care moderează.
2. s. m. substanță care încetinește mișcarea neutronilor rezultați dintr-o fisiune nucleară.
3. inhibator care încetinește reacția de polimerizare.
4. s. m. f. cel care conduce, îndrumă o dezbatere publică, o masă rotundă și trage concluziile.
5. s. n. dispozitiv de reglare a vitezei de mișcare a unui mecanism.
6. dispozitiv la unele piane și pianine cu ajutorul căruia coardele se acoperă cu o bucată de pâslă, sunetul devenind foarte slab.
7. (electr.) disc de cupru destinat a slăbi oscilațiile unui indice magnetic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allemande)
1. vechi dans de origine germană, iniţial vesel, vioi, ulterior moderat, grav; melodia corespunzătoare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. cantabile, lat. cantabilis)
1. melodios, expresiv; cu ritm moderat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cupide, lat. cupidus)
1. care este condus de o dorință violentă și nemoderată de a poseda (ceva); lacom.
2. apucător, avid de câștig; hrăpăreţ.
3. (antonime) generos, dezinteresat.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. extrémiste)
1. I. care ține de extremism.
2. care depăşeşte limitele normale, moderate.
3. care este în favoarea ideilor, a soluțiilor extreme.
4. II. adept al extremismului.
5. persoană care susține, proferează idei extreme.
6. (antonime) moderantist, moderat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. farandole)
1. dans popular de origine provensală (cu acompaniament de flaut şi tamburină, în mişcare moderată), pe care mai multe persoane îl execută ținându-se de mână și formând un lanț; melodia corespunzătoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gavotte)
1. vechi dans francez, de origine populară, cu mişcare moderată, asemănător cu gagliarda; melodia corespunzătoare, care într-o suită instrumentală precedă sarabanda.