Rezultate secundare (Modernist):
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. moderniste)
1. I. referitor la modernism, care aparține modernismului.
2. care tinde să prefere și să caute ceea ce este contemporan, nou.
3. II. adept al modernismului, a ceea ce este modern.
4. creștin care dorește să adapteze teologia la evoluția societății.
5. (antonime) tradiționalist, paseist.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (rus. akmeizm)
1. curent modernist în literatura rusă de la începutul sec. XX, înrudit cu simbolismul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. néo-impresionnisme)
1. direcţie modernistă în pictură care, recurgând la culorile complementare, aplică procedeul contrastului simultan în vederea obţinerii unei forme distincte.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. postmodern)
1. care aparţine epocii de după modernism; postmodernist.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. traditionaliste)
1. I. care ține de tradiționalism; propriu tradiționalismului.
2. care respectă tradiţia; conformist, conservator.
3. II. adept al tradiţionalismului.
4. (antonime) antitradiționalist, modernist.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ultramoderne)
1. care este foarte modern, în fruntea modernismului; ultramodernist.