Dictionar

Alobioză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allobiose)

1. schimbare a modului de viaţă al unui organism la modificarea condiţiilor de mediu.


Biotest

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (bio- + test)

1. metodă standard pentru măsurarea modului în care o substanță (vitamină, hormon sau un îngrășământ) acționează asupra unui organism sau asupra unui țesut din acel organism; test biologic.


Bizantinism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. byzantinisme)

1. caracter, influenţă bizantină (în arhitectură, ornamentaţie).

2. stil specific culturii şi artei, modului de viaţă şi mentalităţii din Imperiul Bizantin; mod de a acţiona prin corupţie, dezordine (politică) şi intrigă.

3. predilecţie pentru disputele subtile şi inutile.


Cimentometru

Parte de vorbire: s.
Origine: (ciment + -metru2)

1. aparat pentru determinarea modului de distribuire a cimentului în spaţiul dintre coloana unei sonde şi teren.


Codicologie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. codicologie)

1. disciplină a paleografiei care studiază manuscrisele nu ca purtătoare ale unui text, ci ca obiecte de sine stătătoare (studierea materialelor folosite la realizarea manuscriselor și modul de punere în practică).

2. istorie a colecţiilor, a modului şi a condiţiilor de păstrare etc. a manuscriselor.


Doric, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dorique, lat. doricus, gr. dorikos)

1. ordin ~ = ordin arhitectonic în Grecia antică, caracterizat prin robusteţe şi sobrietate, prin coloane fără bază, cu friza decorată cu triglife şi metope.

2. (despre elemente arhitecturale, clădiri) în stil doric.

3. (muz.) mod ~ = mod melodic a cărui scară muzicală se deosebeşte de cea a modului minor natural prin faptul treapta a 4-a urcată, în loc formeze cu tonica o sextă mică, formează o sextă mare.