Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)
1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conversion, lat. conversio)
1. modificare a condiţiilor iniţiale ale unui împrumut.
2. preschimbare a unei valori monetare într-o valoare de altă natură.
3. (rar) schimbare a naturii, a formei unui lucru.
4. modificare a unui sistem fizic sau tehnic prin transformarea unor mărimi date.
5. transformare, în urma unui proces chimic, a unei specii de molecule în alte specii de molecule.
6. (biol.) schimbare în ordine liniară a genelor; transmutaţie genetică.
7. reluare în ordine inversă a termenilor unei sintagme, cu sau fără schimbarea înţelesului ori funcţiilor sintactice; reversiune.
8. schimbare a clasei lexico-gramaticale, a valorii unui cuvânt; hipotaxă.
9. (log.) răsturnare a unei judecăţi prin înlocuirea reciprocă a subiectului cu predicatul.
10. traducere a unui cuvânt, număr sau mesaj alfanumeric dintr-un cod sau limbaj într-altul.
11. mecanism psihic care face să apară un simptom corporal la locul unui efect refulat ce nu poate accede în conştiinţă fără a provoca o reacţie de angoasă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. cursus, fr. cours)
1. preţ variabil, stabilit la bursă, cu care se cumpără şi se vând valutele şi hârtiile de valoare.
2. preţ al unităţii monetare dintr-o ţară, exprimat în unităţile băneşti ale altei ţări.
3. în ~ul = pe perioada; a da ~ unei cereri = a rezolva o cerere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (devaloriza)
1. acţiunea de a (se) devaloriza.
2. reducere oficială a valorii monedei naţionale în raport cu aurul sau cu valutele străine; scădere a conţinutului în aur al unităţii monetare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. divisionnaire)
1. adj. referitor la o împărţire; care presupune o împărţire.
2. monedă ~ă = monedă reprezentând o diviziune a unităţii monetare.
3. care aparţine unei divizii (1).
4. s. f. (sport) echipă care activează în una dintre divizii (2).
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. monométalliste)
1. I. referitor la monometalism (sistem monetar în care un singur metal, aur sau argint, acționează ca etalon monetar).
2. (despre sisteme monetare, teorii economice) bazat pe monometalism.
3. II. adept al monometalismului.
4. țară care a adoptat monometalismul.