Dictionar

moral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. moralis, fr. moral)

1. adj. conform principiilor moralei.
2. din care se trage o învățătură, didactic.
3. referitor la psihic, spirit sau intelect, intelectual, spiritual.
4. s. n. ansamblul facultăților psihice, spirituale.
5. stare de spirit.
6. curaj.
 

morală

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. morale)

1. ansamblul ideilor, concepțiilor, convingerilor privind normele de conviețuire și de comportare a oamenilor în raporturile dintre ei și față de societate.
2. etică.
3. parte a unei fabule care conține o învățătură; concluzie moralizatoare dintr-o scriere literară.
4. (fam.) mustrare, dojană.
 

moralisire

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (v. moralisi)

1. împărtășire a unor învățături morale; moralizare.
 

moralism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. moralisme)

1. recunoaștere a unei legi etice obligatorii atât în activitatea proprie cât și în viața socială.
2. părerea că morala este unicul scop al vieții.
 

moralist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. moraliste)

1. I. referitor la morală.
2. care este impregnat de formalism moral, care dezvoltă considerații morale sau care își propune să dea lecții de morală.
3. II. filozof, scriitor specialist în probleme de morală.
4. (fam.) cel căruia îi place să facă morală.
 

moralitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. moralité, lat. moralitas)

1. calitatea a ceea ce este moral; corectitudine, cinste.
2. specie a literaturii medievale cu pronunțate funcții moralizatoare, care se situează între mister1 (4) și farsă.
 

abis

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abysse, lat. abyssos)

1. prăpastie, genune.
2. parte profundă a unui fenomen, a unui proces; neant.
3. depresiune a fundului oceanelor, cu adâncimi mari.
4. (fig.) distanță uriașă sau separare de ordin cultural, intelectual, moral, sentimental.
 

abject, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abject, lat. abiectus)

1. care comite fapte reprobabile; ticălos.
2. care inspiră dezgust, repulsie, prin josnicia, degradarea sa morală; demn de cel mai mare dispreț; abominabil.
3. (antonime) respectabil, stimabil.
 

ablastie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablastie)

1. (biol.) nedezvoltare sau dispariție completă a unui organ.
2. (chir.) măsuri de evitare a contaminării plăgii cu celule tumorale.
 

actinomicoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. actinomycose)

1. (med.) infecție cronică cauzată de actinomicete, care afectează oamenii și animalele (bovidele) și se caracterizează prin leziuni cu aspect tumoral.
2. boală a plantelor cauzată de ciuperci.
3. (sintagmă) ~a cartofului = boală a cartofului provocată de bacteria Actynomices scabies; râia cartofului.
 

aerocel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérocèle)

1. formație tumorală datorată distensiei excesive cu aer sau gaz.
 

afabulație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. affabulation, lat. affabulatio)

1. ansamblul faptelor, episoadelor care constituie acțiunea unei opere literare; fabulație (3).
2. morala unei fabule.