Dictionar

Rezultate secundare (Moralei;):

Cazuistică

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. casuistique)

1. parte a moralei stoice, talmudice, scolastice şi iezuite care încerca rezolve cazurile de conştiinţă, dându-le interpretări meşteşugite.

2. (peior.) justificare a unor practici imorale prin subtilităţi logice; (prin ext.) ingeniozitate, abilitate (în argumentarea unor teze îndoielnice).

3. sistem de investigaţii, analize şi practici având la bază cazuri particulare, individuale.

4. (med.) ansamblu de cazuri de boală de un anumit profil, studiate şi tratate.


Comizeraţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. commiseration, lat. commiseratio)

1. milă, compasiune pe care o simte cineva pentru cei vinovați de greșeli, care au comis fapte contrare moralei, religiei.

2. (var.) comizerațiune.


Etic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. éthique, lat. ethicus, gr. ethikos)

1. adj. referitor la etică; moral.

2. s. f. disciplină filozofică, studiul aspectelor teoretice şi practice ale moralei; teoria filozofică a moralei.

3. ansamblul normelor de conduită morală corespunzătoare ideologiei unei anumite clase sau societăţi.


Etocraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éthocratie)

1. guvernare fundată numai pe principiile moralei.


Indecenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. indécence, lat. indecentia)

1. caracter a ceea ce este indecent, care încalcă regulile pudorii.

2. caracterul a ceea ce este contrar moralei, bunelor obiceiuri.

3. acțiune, cuvânt, lucru contrar decenței, moralei etc.

4. comportament indecent; purtare necuviincioasă.


Metamorală

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. métamorale)

1. parte a teoriei etice care studiază principiile fundamentale ale moralei.