adaptare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. adapta, lat. adaptatio)

1. acțiunea de a (se) adapta; adaptație.
2. deprindere cu noi condiții (de viață, de muncă etc.); acomodare.
3. modificare a unei opere pentru a trece dintr-un gen în altul; transpunere în formă scenică, radiofonică sau cinematografică a unei opere literare.
4. (bot.) modificările morfologice și fiziologice ale plantei pentru a face față condițiilor de mediu schimbat.
5. ~ la utilizator = adaptarea echipamentelor produse în serie la cerințele specifice ale unui utilizator; particularizare, personalizare.
6. (antonime) inadaptare, neadaptare.

antropomorfoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthropomorphose)

1. totalitatea modificărilor morfologice care au marcat trecerea de la animal la om, în procesul de antropogeneză.

aromorfoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aromorphose)

1. (biol.) complex de modificări morfologice cu rol preponderent în procesul evoluției filogenetice.

biomorfism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biomorphisme)

1. interpretare a particularităților psihice ca fiind determinate de particularități morfologice constituționale.

biomorfogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (bio- + morfogeneză)

1. dezvoltare a caracterelor biologice și morfologice ale organismelor în funcție de condițiile de existență.

biotipologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biotypologie, engl. biotypology)

1. ramură a biologiei care studiază biotipurile.
2. disciplină care studiază individul uman după criteriul structurii corpului și existența unor corelații între caracteristicile morfologice și psihologice, de natură temperamentală și caracterială.