Rezultate secundare (Mulţumi;):
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (ne- + mulțumi)
1. a cauza o nemulțumire; a indispune, a supăra pe cineva.
2. (var.) (înv.) a nemulțămi.
3. (antonime) a mulțumi, a satisface.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. applaudere, după fr. applaudir)
2. tr. (fig.) a-şi exprima mulţumirea, entuziasmul, prin aplauze.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. applauso, lat. apllausus)
1. bătăi repetate din palme (în semn de admiraţie, de mulţumire etc.).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + încântare)
1. satisfacție de sine la care ajunge cineva, adesea fără a aștepta aprecierile celorlalți; automulţumire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (auto1- + mulţumire)
1. mulţumire de sine, în urma unor succese, care duce la suficienţă, stagnare; autoîncântare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. autosatisfaction)
1. opinie avantajoasă despre sine; mulţumire de sine, de propriile sale realizări.
2. practica unei persoane de a se stimula sexual; autosatisfacere, masturbare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. beatnik)
1. tânăr care, prin neîngrijire şi stridenţă, vrea să-şi afişeze nemulţumirea şi protestul faţă de o societate pe care o consideră inumană; (p. ext.) tânăr (din Occident) cu plete şi ţinută neîngrijită.