Dictionar

convenabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. convenable)

1. care convine sau poate conveni; acceptabil, mulțumitor.
2. (despre mărfuri, prețuri) ieftin.
 

satisfăcător, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (satisface + -/ă/tor)

1. îndestulător; mulțumitor.
 

nemulțumitor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + mulțumi + -tor)

1. care nu mulțumește; care nu recunoaște binele primit; nemulțumit, nerecunoscător.
2. care nu dă satisfacție; nesatisfăcător.
3. (var.) nemulțămitor.
4. (antonime) mulțumitor, satisfăcător.