acord

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accord, it. accordo)

1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.
2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înțelegere; b) în unanimitate.
3. înțelegere privitoare la relațiile de colaborare și de cooperare între state, partide politice, organizații.
4. formă de retribuție a muncii prestate.
5. ~ global = formă de organizare și de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea și importanța muncii prestate.
6. concordanță în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.
7. (fiz.) egalitate a frecvențelor de oscilație a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.
8. (muz.) reunire a cel puțin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.

acționalist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. actionnaliste)

1. referitor la acționalism, doctrină bazată pe studiul muncii.

amatorism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. amateurisme)

1. practicare, ca amator, a unui sport, a unei arte etc.; diletantism.
2. caracter al celui care exercită o meserie, o artă etc., ca amator, cu mai puțină calificare decât profesionistul.
3. (prin extensie) caracter de amator al muncii unor persoane necalificate sau neglijente.

artizanat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. artisanat)

1. breaslă, sistem de organizare a muncii pe bresle; totalitatea artizanilor.
2. arta meșteșugarilor.
3. unitate comercială cu obiecte artizanale.

bursă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bourse)

1. piață capitalistă care funcționează permanent.
2. unitate specifică economiei de piață, unde se negociază și se încheie tranzacții privind mărfuri, valori mobiliare, valute și devize, asigurări etc.
3. ~ neagră = comerț clandestin, piață ilicită; ~a muncii = instituție unde se înregistrează cererile de lucru ale șomerilor; ~ de valori = bursă unde se negociază titluri de valori.

calificativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. qualificatif)

1. adj. care califică, arată o calitate.
2. s. n. cuvânt, termen prin care este caracterizată o persoană, un lucru etc.
3. notă, mențiune cu care se apreciază sârguința elevilor și a studenților, activitatea oamenilor muncii.