Dictionar

Rezultate secundare (Muncii.):

Acord

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accord, it. accordo)

1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.

2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înţelegere; b) în unanimitate.

3. înţelegere privitoare la relaţiile de colaborare şi de cooperare între state, partide politice, organizaţii.

4. formă de retribuţie a muncii prestate.

5. ~ global = formă de organizare şi de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea şi importanţa muncii prestate.

6. concordanţă în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.

7. (fiz.) egalitate a frecvenţelor de oscilaţie a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.

8. (muz.) reunire a cel puţin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.


Acţionalist, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actionnaliste)

1. referitor la acţionalism, doctrină bazată pe studiul muncii.


Amatorism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. amateurisme)

1. practicare, ca amator, a unui sport, a unei arte etc.; diletantism.

2. caracter al celui care exercită o meserie, o artă etc., ca amator, cu mai puțină calificare decât profesionistul.

3. (prin extensie) caracter de amator al muncii unor persoane necalificate sau neglijente.


Artizanat

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. artisanat)

1. breaslă, sistem de organizare a muncii pe bresle; totalitatea artizanilor.

2. arta meşteşugarilor.

3. unitate comercială cu obiecte artizanale.


Bursă 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bourse)

1. piaţă capitalistă care funcţionează permanent.

2. unitate specifică economiei de piaţă, unde se negociază şi se încheie tranzacţii privind mărfuri, valori mobiliare, valute şi devize, asigurări etc.

3. ~ neagră = comerţ clandestin, piaţă ilicită; ~a muncii = instituţie unde se înregistrează cererile de lucru ale şomerilor; ~ de valori = bursă unde se negociază titluri de valori.


Calificativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. qualificatif)

1. adj. care califică, arată o calitate.

2. s. n. cuvânt, termen prin care este caracterizată o persoană, un lucru etc.

3. notă, menţiune cu care se apreciază sârguinţa elevilor şi a studenţilor, activitatea oamenilor muncii.