Dictionar

Rezultate secundare (Muncitorii,):

Caolinoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. kaolinosis)

1. pneumoconioză cauzată de inhalarea prafului de argilă, amestecat cu cuarţ, la muncitorii din industria ceramică.


Cască

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. casque)

1. acoperământ de cap din metal uşor, dar rezistent, pe care îl poartă militarii în luptă, unii sportivi sau muncitorii, scafandrii şi cosmonauţii pentru protejarea capului.

2. ~ăşti albastre = trupe ONU aflate în zone de conflict.

3. acoperământ de cap din cauciuc, la înotări pentru a nu-şi uda părul.

4. dispozitiv metalic în formă de căciulă, servind la uscatul părului.

5. dispozitiv din unu sau două receptoare fixate pe urechi pentru ascultarea transmisiunilor radiofonice sau telefonice.


Contract

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. contractus, fr. contrat)

1. convenţie, înţelegere scrisă prin care două sau mai multe părţi se obligă reciproc la ceva.

2. ~ de muncă = contract potrivit căruia cineva se obligă presteze o anumită muncă în schimbul unei retribuţii; ~ colectiv de muncă = contract încheiat de o instituţie sau întreprindere cu muncitorii şi funcţionaţii respectivi, reprezentaţi prin comitetul sindicatului; ~ economic = contract între două întreprinderi prin care o parte se obligă livreze anumite produse, presteze un serviciu sau execute o lucrare, iar cealaltă plătească preţul mărfii sau al lucrării, ori tariful serviciului efectuat.

3. teoria ~ului social = teorie raţionalistă potrivit căreia statul ar fi apărut ca urmare a unei convenţii între oameni.

4. (bridge) număr de levate la care s-a angajat un jucător.


Marcă 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (ngr. marca, fr. marque, rus. marka)

1. semn distinctiv, inscripție etc. care se aplică pe un obiect, pe o marfă etc.

2. tip, model de fabricație.

3. de ~ = a) (despre produse) de calitate; b) (despre oameni) important, celebru.

4. trăsătură specifică; particularitate.

5. caracteristică a unei categorii sau unități gramaticale.

6. fisă cu număr de ordine cu care muncitorii își marchează prezența la lucru.

7. șină vopsită în alb care arată punctul de intersecție a două linii ferate.

8. (inform.) număr, cuvânt asociat unei instrucțiuni care o deosebește de celelate instrucțiuni ale programului.


Perlat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. perlé)

1. împodobit cu perle; cu aspect de perle.

2. (fig.) perfect.

3. (muz.) executat cu o claritate perfectă.

4. grevă = grevă în care muncitorii dintr-o întreprindere întrerup sau încetinesc lucrul la o fază de producție.

5. tipar ~ = tipăritură cu aspect neuniform, datorită fenomenului de perlare a cernelii de tipar; expectorație = expectorație eliminată la sfârșitul unei crize de astm.


Pichet 3

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. piquet, germ. Pikett, rus. piket)

1. (în trecut) punct întărit la frontiera unei țări unde stă de pază un detașament de grăniceri.

2. mic detașament de soldați destinat fie folosit în primul rând în caz de pericol.

3. ~ de incendiu = subunitate de pompieri organizată în cadrul unei instituții sau întreprinderi.

4. ~ de grevă = detașament de muncitori greviști, care, stând la poarta întreprinderilor, previn pe muncitorii din afară de declararea grevei și împiedică pe spărgătorii de grevă acționeze.