Dictionar

Mutilat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. mutilé)

1. (om) care nu mai e întreg; schilod.


Mutilator, -oare

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. mutilateur)

1. (lucru sau persoană) care mutilează; mutilant.


Anaplastie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anaplastie)

1. operaţie chirurgicală cu scopul de a reda forma normală a unui organ mutilat.


Chirograf

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chirographe)

1. act diplomatic întărit cu semnături autentice.

2. semnătura însăşi.

3. aparat pentru reeducarea degetelor unui mutilat.


Invalid, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. invalide, lat. invalidus)

1. adj., s. m. f. (om) infirm, mutilat.

2. adj. (despre acte, raţionamente etc.) nevalabil; nul.


Mutilant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. mutilant)

1. care provoacă sau poate provoca mutilare; mutilator.


Rinoplastie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rhinoplastie)

1. operaţie estetică de refacere a unui nas diform, distrus sau mutilat.


Sclerodactilie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. sclérodactylie, cf. grec. skleros „dur” + daktylos „deget”)

1. (med.) formă de sclerodermie a extremităților degetelor de la mâini și picioare, care poate duce la deformații, mutilații și atrofii.