Dictionar

Rezultate secundare (Muzicală):

Acordic, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (germ. akkordisch, Akkordik)

1. adj. referitor la acordică.

2. s.f. disciplină muzicală care studiază diferitele acorduri.


Acustic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acoustique)

1. adj. referitor la acustică.

2. s. f. ramură a fizicii care studiază natura şi proprietăţile sunetelor.

3. disciplină muzicală care studiază sunetele şi legile perceperii lor.

4. calitate a audiţiei sunetelor într-o încăpere.


Adagio

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. adagio)

1. adv. (muz.) lent.

2. s. n. parte dintr-o lucrare muzicală scrisă în acest tempo.

3. dans clasic lent pentru doi solişti, într-un balet.


Amuzie 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amusie, lat. amusia)

1. pierdere cu caracter patologic a capacităţii de a reproduce, de a recunoaşte o bucată muzicală.


Ansamblu

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. ensemble)

1. tot unitar rezultat din unirea unor elemente izolate; totalitate.

2. colectiv artistic al unui teatru.

3. grup de muzicieni care cântă împreună; formaţie.

4. piesă muzicală pentru o astfel de formaţie.


Arabesc

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arabesque)

1. s. n. ornament inspirat din arta arabă.

2. motiv decorativ ornamental din diverse combinaţii de figuri (linii, frunze, flori) împletite simetric.

3. mod de exprimare prin exces de ornamente; procedeu stilistic care realizează acest mod.

4. figură în baletul clasic, la patinaj sau la gimnastică, cu piciorul şi braţul liber spre orizontală.

5. ornament muzical.

6. s. f. piesă muzicală cu o linie melodică bogat ornamentată.