OK
X
acordic, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (germ. akkordisch, Akkordik)
1.
adj.
referitor
la
acordică.
2.
s.f.
disciplină
muzicală
care
studiază
diferitele
acorduri.
acustic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. acoustique)
1.
adj.
referitor
la
acustică.
2.
s.
f.
ramură
a
fizicii
care
studiază
natura
și
proprietățile
sunetelor.
3.
disciplină
muzicală
care
studiază
sunetele
și
legile
perceperii
lor.
4.
calitate
a
audiției
sunetelor
într-o
încăpere.
adagio
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. adagio)
1.
adv.
(muz.)
lent.
2.
s.
n.
parte
dintr-o
lucrare
muzicală
scrisă
în
acest
tempo.
3.
dans
clasic
lent
pentru
doi
soliști,
într-un
balet.
affrettando
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (it. affrettando, cf. affrettare „a grăbi”)
1.
(muzică)
(ca
indicație
de
execuție)
în
ritm
grăbit,
accelerând.
2.
indicație
muzicală
care
arăta
o
accelerare
a
timpului
în
executarea
unui
pasaj.
3.
(var.)
affretando,
affrettando.
amuzie 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. amusie, lat. amusia)
1.
pierdere
cu
caracter
patologic
a
capacității
de
a
reproduce,
de
a
recunoaște
o
bucată
muzicală.
ansamblu
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. ensemble)
1.
tot
unitar
rezultat
din
unirea
unor
elemente
izolate;
totalitate.
2.
colectiv
artistic
al
unui
teatru.
3.
grup
de
muzicieni
care
cântă
împreună;
formație.
4.
piesă
muzicală
pentru
o
astfel
de
formație.