Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anthophage)
1. (despre insecte) care mănâncă florile.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. autophage)
1. care prezintă autofagie; care se autodevorează, se mănâncă singur.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bavette)
2. şerveţel la gâtul copiilor când mănâncă; bărbiţă.
3. şorţ de tablă deasupra coamei la acoperiş.
4. apărătoare de cauciuc la roţile (din spate) ale autovehiculelor.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.
Origine: (fr. bibliophage)
1. (insectă) care distruge cărțile și actele; care mănâncă cărți.
2. (figurat) care „devorează” o carte prin lectură avidă și rapidă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (co- + mesean)
1. cel care mănâncă la aceeaşi masă împreună cu alţii; conviv.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. dendrophagus)
1. (despre insecte) care se hrănește cu țesutul lemnos al arborilor; care mănâncă, roade lemnul.