fals; neadevărat (organ)

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT falsus; spurius; pseudo-; adulterinus
2. FR faux; fausse; pseudo-
3. EN pseudo-; false; spurious; untrue
4. DE falsch; pseudo-; unecht; scheinbar
5. RU лживый; ложный; псевдо-; фaлвшивый
6. HU ál, hamis (szerv)

familie (taxon)

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT familia
2. FR famille
3. EN family
4. DE Familie
5. RU семейство
6. HU család

fuzarioza bulbilor de ceapă (putregaiul fuzarian)

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Fusarium oxysporum
2. FR pourriture fusarienne des bases des bulbes de l’oignon
3. EN fusarium bulb rot of onion; basal rot of oinon
4. DE Fusarium-Zwiebelfäule
5. RU фузaриознaя rниль луковицы
6. HU hagyma fuzáriumos rothadása

gen (taxon)

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT genus
2. FR genre
3. EN genus
4. DE Gattung
5. RU род
6. HU nemzetség (taxon, rendszertani egység)

grup (taxon)

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT grex
2. FR groupe; coupure
3. EN group
4. DE Gruppe
5. RU rруппa; тaксон
6. HU csoport (taxon)

ordin (taxon)

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT ordo
2. FR ordre
3. EN order
4. DE Ordnung
5. RU порядок
6. HU rend (rendszertani egység)

abbevilian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. abbevillien)

1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.
2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.
3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.
4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.

abrupt, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. abrupt, lat. abruptus)

1. I. (despre un teren) foarte înclinat; accidentat, prăpăstios.
2. (despre stil) alcătuit din elemente contrastante; inegal.
3. (bot.; despre un organ) terminat brusc.
4. II. formă de relief abruptă.
5. porțiune de teren cu pantă foarte înclinată.

accidentat, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (accidenta)

1. adj., s.m.f. (cel) care a suferit un accident.
2. adj. (despre un teren) cu multe neregularități.

acheulean, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acheuléen)

1. (din) ultimul subetaj al paleoliticului inferior.

acromionită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acromionite)

1. osteomielită la (în) acromion.

activa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. activer)

1. intr. a desfășura o activitate intensă.
2. tr. a intensifica un proces etc.; a face (o substanță, un fenomen) să devină (mai) activ.
3. refl. a intra în cadrele active ale armatei.