Dictionar

Rezultate principale (Naționalitate):

Naţionalitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. nationalité, germ. Nationalität)

1. ansamblul însuşirilor proprii unei naţiuni.

2. apartenenţa unui individ la o anumită naţiune.

3. ~ conlocuitoare = comunitate de oameni cu aceeaşi limbă şi origine, locuind ca minoritate pe teritoriul unui alt stat.


Rezultate secundare (Naționalitate):

Internaţionalitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. internationalité)

1. stare, caracter a ceea ce este internaţional.


Supranaţionalitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. supranationalité)

1. caracterul a ceea ce este supranaţional.


Colonie 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. colonie, lat. colonia)

1. (ant.) cetate-oraş întemeiată de o altă cetate sau de un alt stat pe teritoriul unei ţări străine, cu scopuri comerciale.

2. teritoriu, ţară lipsită de independenţă politică şi economică, sub dominaţia unui stat imperialist (metropolă); posesiune (2).

3. grup de persoane de aceeaşi cetăţenie sau naţionalitate stabilit într-o ţară străină.

4. grup de copii trimişi la odihnă într-o staţiune balneoclimaterică.

5. grup de animale superioare sau de plante unicelulare din aceeaşi specie care duc viaţă în comun.


Ghetou

Parte de vorbire: s.
Origine: (it., fr. ghetto)

1. cartier al unui oraş în care erau forţaţi trăiască evreii din unele ţări.

2. cartier al unui oraş unde era (este) obligat trăiască un grup al populaţiei de o anumită rasă, naţionalitate sau religie, ca urmare a discriminării.


Naţional, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. national, lat. nationalis)

1. adj. referitor la o națiune.

2. limbă = limbă comună și unică a tuturor membrilor unei națiuni; șosea = șosea care leagă centrele importante ale unei țări.

3. s. m. persoană care aparține unui stat prin naționalitate.

4. sportiv al naționalei.

5. s. f. echipă sportivă reprezentativă a unei țări.


Naționalism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. nationalisme)

1. doctrină, mișcare politică care pretinde pentru o naționalitate dreptul de a forma o națiune.

2. ideologie și politică care urmărește întreținerea izolării și ațâțarea neîncrederii și urii între diferite naționalități.

3. sentiment care constă în exaltarea ideii naționale; doctrină bazată pe acest sentiment.


Xenofob, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. xénophobe)

1. (cel) care urăşte pe cei de altă naţionalitate sau alte popoare.


Naționalitar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (naționalit[ate] + -ar)

1. care se referă la naționalitate.