Dictionar

Rezultate principale (Națiune.):

Naţiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. natio, fr. nation, it. nazione)

1. formă de comunitate umană stabilă, istoriceşte constituită, caracterizată prin comunitatea de limbă, de teritoriu, de viaţă economică, politică (statală) şi de cultură.


Rezultate secundare (Națiune.):

Abominaţiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abomination, lat. abominatio)

1. oroare; ticăloşie. mârşăvie; nelegiuire.

2. (rar) cultul idolilor, păgânism.


Agnaţiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agnation, lat. agnatio)

1. legătură de rudenie civilă în opoziţie cu înrudirea naturală (cognaţiune).


Cognaţiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. cognatio)

1. înrudire naturală, în dreptul roman.

2. (lingv.) înrudire a cuvintelor.


Consemnaţiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. consignation)

1. depunere a unei sume de bani la C.E.C. spre a fi păstrată la dispoziţia unei persoane.


Damnaţiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. damnation, lat. damnatio)

1. osândire la chinurile infernului.

2. blestem.


Exterminaţiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. extermination, lat. exterminatio)

1. exterminare.


Agnaţiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agnation, lat. agnatio)

1. legătură de rudenie civilă în opoziţie cu înrudirea naturală (cognaţiune).


Alejanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allégeance)

1. obligaţie de fidelitate şi supunere faţă de o naţiune, de un suveran.


Conaţional, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. connazionale)

1. (cel) care face parte din aceeaşi naţiune cu cineva.


Mitologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mythologie, lat. mythologia)

1. totalitatea miturilor, a legendelor care aparţin unei civilizaţii.

2. studiu ştiinţific al miturilor, al originii şi semnificaţiei lor.

3. ansamblu de credinţe, de idei care se referă la aceeaşi naţiune şi care se impun membrilor unei colectivităţi.


Naţional, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. national, lat. nationalis)

1. adj. referitor la o națiune.

2. limbă = limbă comună și unică a tuturor membrilor unei națiuni; șosea = șosea care leagă centrele importante ale unei țări.

3. s. m. persoană care aparține unui stat prin naționalitate.

4. sportiv al naționalei.

5. s. f. echipă sportivă reprezentativă a unei țări.


Naționalism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. nationalisme)

1. doctrină, mișcare politică care pretinde pentru o naționalitate dreptul de a forma o națiune.

2. ideologie și politică care urmărește întreținerea izolării și ațâțarea neîncrederii și urii între diferite naționalități.

3. sentiment care constă în exaltarea ideii naționale; doctrină bazată pe acest sentiment.