natură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. natura, fr. nature)

1. universul în totalitatea sa.
2. lumea organică și anorganică; mediu înconjurător.
3. științele ~ii = științele naturale; ~ moartă = pictură reprezentând lucruri neînsuflețite.
4. caracter, temperament; fire.
5. caracter specific al unui lucru sau al unui proces, calitate; fel de a fi.
6. de ~ să = capabil să..., apt să...

natură

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT natura
2. FR nature
3. EN nature
4. DE Natur
5. RU природa
6. HU természet

alinătură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (alina + -[ă]tură)

1. micșorare a intensității unui fenomen natural; alinare, alinat.
2. (reg.) pământ fin, negru, adus de apa ploilor pe pământurile lucrate.
3. (reg.) loc pe parcursul unui râu unde apa este liniștită.

clătinătură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (clătina + -ătură)

1. mișcare (ușoară) într-o parte și într-alta.
2. mișcare, deplasare șovăitoare.
3. (var.) (înv.) cletinătură.

contrasemnătură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Kontrasignatur, fr. contresignature)

1. semnătură a unui funcționar subaltern pusă pe un act alături de semnătura celui de la care emană.
2. (var.) (înv.) contrasignătură.

crăcănătură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (crăcăna + -tură)

1. (despre oameni) desfacere a picioarelor; crăcănare.
2. cracă (obiect din lemn) desfăcută la un capăt în două sau mai multe brațe; crăcană.

denatura

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dénaturer)

1. a altera natura, caracterele distinctive ale unui lucru, înțelesul unui cuvânt, al unei idei etc.; a altera; a deforma, a falsifica.
2. a adăuga unui produs o cantitate oarecare dintr-o substanță străină, făcându-l impropriu destinației inițiale.

desenatură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (desena + -/t/ură)

1. proiectarea și crearea de mostre și desene noi pentru țesătorie.

abatere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
11. (gram.) excepție.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.

abstractism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (abstract + -ism)

1. caracter abstract.
2. stil de artă picturală sau sculpturală în care obiectele naturale nu sunt reprezentate realist.

acetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acétique)

1. de natura oțetului.
2. acid ~ = acid organic rezultat din oxidarea alcoolului etilic; acid etanoic; fermentație ~ă = fermentație care transformă alcoolul în acid acetic.

acomodație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accommodation)

1. acțiunea sau rezultatul acțiunii de a (se) acomoda; acomodare.
2. schimbarea prezentată de o ființă vie pentru a se adapta în afara mediului său natural.
3. (biologie) adaptarea unui organism la schimbările din mediul său de viață.
4. (psihologie) modelarea psihică inconștientă care permite unui individ adaptarea la mediul său.
5. (oftalmologie) modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului să vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el; modificări oculare adaptative care asigură claritatea imaginilor pentru diferite distanțe de vizualizare.
6. (învechit) acțiunea de instalare convenabilă a unei persoane.
7. (var.) acomodațiune.
8. (antonime) inadaptare, neadaptare.

acorporal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (a- + corporal)

1. care nu are corp; lipsit de corp.
2. care nu este făcut din materie; de natură necorporală.
3. (antonim) corporal, material.

acromocentru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. achromocentre)

1. corpuscul cromozomic lipsit de cromatină.
2. (bot.) figuri asteriale sau fusoriale de natură centrozomică lipsite de cromatină.