natural

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT naturalis
2. FR naturel
3. EN natural
4. DE natürlich; naturgemäß
5. RU естественный; нaтурaльный
6. HU természetes

natural, -ă

Parte de vorbire:  adj., adv., s.  
Etimologie: (lat. naturalis. fr. naturel, it. naturale)

1. adj. referitor la natură, specific naturii.
2. creat de natură.
3. științe ~e = ansamblu de științe care studiază fenomenele lumii înconjurătoare, lumea organică și anorganică; științele naturii.
4. (mat.) număr ~ = fiecare număr întreg pozitiv.
5. care se potrivește cu faptele din realitatea obiectivă; firesc, obișnuit, simplu.
6. (jur.; despre copii) născut în afara căsătoriei.
7. adv. desigur, firește.
8. s. n. naturalețe.

naturalețe

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. naturalezza)

1. atitudine, comportare firească, lipsită de ipocrizie, de afectare; simplitate, natural (III).

naturalism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. naturalisme)

1. curent, tendință în artă și literatură care își propune reproducerea obiectivă a realității, acordând preferință aspectelor urâte, vulgare ale naturii omenești.
2. curent literar apărut în Franța în a doua jumătate a sec. XIX sub influența scientismului și pozitivismului, care susținea ideea determinismului social și biologic în explicarea caracterelor umane.
3. stil ornamental caracterizat prin motive inspirate din natură.
4. doctrină potrivit căreia nu există supranatural, natura existând prin ea însăși, printr-un principiu imanent ei.
5. doctrină după care viața morală trebuie să se conformeze legilor naturii.

naturalist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. naturaliste)

1. (adept) al naturalismului.
2. I. care se bazează pe conceptul de natură.
3. care aparține naturalismului, privitor la naturalism.
4. II. specialist în științele naturii.
5. savant care se dedică istoriei naturale, care se atașează de studiul plantelor, mineralelor, animalelor etc.

naturalistic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. naturalistico)

1. în sensul naturalismului, conform cu natura.

naturalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. naturalité, lat. naturalitas)

1. însușirea de a fi natural; naturalețe.

abstractism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (abstract + -ism)

1. caracter abstract.
2. stil de artă picturală sau sculpturală în care obiectele naturale nu sunt reprezentate realist.

acomodație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accommodation)

1. acțiunea sau rezultatul acțiunii de a (se) acomoda; acomodare.
2. schimbarea prezentată de o ființă vie pentru a se adapta în afara mediului său natural.
3. (biologie) adaptarea unui organism la schimbările din mediul său de viață.
4. (psihologie) modelarea psihică inconștientă care permite unui individ adaptarea la mediul său.
5. (oftalmologie) modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului să vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el; modificări oculare adaptative care asigură claritatea imaginilor pentru diferite distanțe de vizualizare.
6. (învechit) acțiunea de instalare convenabilă a unei persoane.
7. (var.) acomodațiune.
8. (antonime) inadaptare, neadaptare.

adaptație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adaptation)

1. acțiunea de a (se) adapta și rezultatul ei; adaptare.
2. acțiunea de transpunere a unei opere dintr-un gen literar sau artistic în altul.
3. adaptarea versurilor la muzică sau a muzicii la versuri.
4. proces prin care o ființă sau un organ se adaptează în mod natural la noile condiții de existență.
5. (var.) adaptațiune.
6. (antonime) inadaptare, neadaptare.

adeziv, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. adhésif, lat. adhaesivus)

1. adj. (despre materiale) care stă strâns lipit.
2. (biol.; despre organe) care fixează organismul de ceva.
3. (bot.) care se lipește și se unește prin concreștere (celulă, disc).
4. s.m. produs, natural sau sintetic, la încleierea lemnului, a metalelor, materialelor plastice etc.
5. substanță care se adaugă la preparatele agricole antiparazite pentru o mai bună fixare a acestora pe plante.

agnațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agnation, lat. agnatio)

1. legătură de rudenie civilă în opoziție cu înrudirea naturală (cognațiune); rudenie prin alianță.
2. (dreptul roman) legătură de rudenie existentă între agnați.

agregat 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. agregat, /3/ fr. agrégat)

1. ansamblu de lucruri aflate într-o conexiune.
2. grup de mașini care lucrează în același timp ca un tot unitar.
3. material inert (pietriș, nisip etc.) care se amestecă cu cimentul la prepararea betonului, mortarului etc.
4. component elementar al structurii solului.
5. ~ mineral = concreștere de minerale în diferite formații naturale.