Dictionar

naturalețe

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. naturalezza)

1. atitudine, comportare firească, lipsită de ipocrizie, de afectare; simplitate, natural (III).
 

abstractism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (abstract + -ism)

1. caracter abstract.
2. stil de artă picturală sau sculpturală în care obiectele naturale nu sunt reprezentate realist.
 

agregat 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. agregat, /3/ fr. agrégat)

1. ansamblu de lucruri aflate într-o conexiune.
2. grup de mașini care lucrează în același timp ca un tot unitar.
3. material inert (pietriș, nisip etc.) care se amestecă cu cimentul la prepararea betonului, mortarului etc.
4. component elementar al structurii solului.
5. ~ mineral = concreștere de minerale în diferite formații naturale.
 

agresivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agressivité, lat. aggressivitas)

1. însușirea de a fi agresiv.
2. (psih.) comportament ostil, destructiv al unui individ.
3. însușire a unor agenți patogeni de a ataca plantele.
4. ostilitate a animalelor.
5. proprietate a apelor naturale de a ataca, prin acțiune chimică, construcțiile, de a produce degradarea solului.
 

alanină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alanine)

1. aminoacid produs prin hidroliza proteinelor naturale.
 

aminozaharuri

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. amino-sucres)

1. pl. derivați aminați ai zaharurilor din componența unor substanțe complexe naturale.
 

antropologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthropologie)

1. știință care studiază originea și evoluția omului, în strânsă corelație cu condițiile naturale; antropobiologie.