Dictionar

navă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., it. nave, lat. navis)

1. vas plutitor de dimensiuni mari, amenajat și echipat pentru a se deplasa pe, sau sub apă; vapor.
2. aeronavă.
3. ~ cosmică = astronavă.
4. partea centrală a unei biserici creștine; naos, nefă.
 

aeronavă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. aéronef)

1. vehicul aerian care transportă pasageri sau mărfuri; aparat care circulă în aer; aerovehicul.
 

astronavă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. astronef)

1. vehicul destinat zborurilor cosmice; navă spațială.
 

cosmonavă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. cosmonef, rus. kosmokorabli)

1. navă spațială capabilă să transporte oameni sau materiale în spațiu.
 

motonavă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. motonave)

1. navă maritimă sau fluvială, de marfă, de pasageri sau mixtă, cu motor cu ardere internă; navă cu motor.
 

navă-cisternă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (navă + cisternă, cf. fr. navire-citerne)

1. vas (navă) echipat și folosit pentru transportul lichidelor.
 

navă-expoziție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (navă + expoziție)

1. (marină) navă pe care este deschisă o expoziție.
 

aborda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. aborder)

1. intr. (despre nave) a se ciocni.
2. a se opri lângă o navă bord la bord.
3. a acosta.
4. tr. (fig.) a se apropia de cineva spre a-i vorbi.
5. a începe studiul unei probleme; a deschide o discuție.
 

abordaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abordage, it. abbordaggio)

1. acțiunea de a aborda și rezultatul ei; abordare.
2. manevră prin care o navă amarează alături de alta cu scopul de a o asalta; atacare a unei nave prin alăturare la bordul ei.
3. ciocnire accidentală între nave ori între o navă și un obstacol.
 

acosta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. accoster)

1. intr. a manevra o navă, cu bordul la chei sau la o altă navă; a aborda.
2. tr. (fig.) a opri pe cineva și a i se adresa.
 

aeromaritim, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aéromaritime)

1. indică un transport care combină aviația și marina; aeronaval.
 

aeronavigație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Aeronavigation)

1. ansamblul de tehnici care permit unui pilot de aeronavă să-i controleze deplasarea; navigație aeriană.
 

aerovehicul

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aérovehicul)

1. vehicul aerian care se menține și se deplasează în aer; aeronavă.