Dictionar

gândirism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: („Gândirea“ + -ism)

1. curent ideologic și politic din România, format în jurul revistei „Gândirea”, care propovăduia misticismul ortodox, tradiționalismul, naționalismul și unitatea națională deasupra claselor sociale, sub egida bisericii.
 

internaționalist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. internationaliste)

1. adj. care are caracterul, care aplică principiile internaționalismului.
2. s. m. f. partizan al internaționalismului.
 

naționalist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. nationaliste, germ. Nationalist)

1. I. care se referă la naționalism; care este un susținător al naționalismului.
2. (înv.) care se referă la națiune, care este propriu sau aparține unei națiuni, care caracterizează o națiune; (despre instituții de cultură) în care se vorbește limba națiunii respective; național.
3. II. partizan, adept al naționalismului.
4. (var.) (înv.) naționalișt.
 

protocronie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (protocron[ism] + -ie)

1. tendință modernă în naționalismul cultural care constă în postularea, pentru fiecare popor, a unor rădăcini care datează din antichitate sau preistorie, precum și o dezvoltare proprie, separată de cea a popoarelor vecine, ale căror influențe sunt minimizate sau chiar negate; protocronism.
 

ultranaționalist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (ultra- + naţionalist)

1. I. referitor la un naționalism exacerbat, extrem.
2. caracterizat prin naționalism exagerat.
3. II. adept al ultranaționalismului.
4. (antonim) moderat.