neamabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + amabil)

1. care nu este amabil, lipsit de bunăvoință; nepoliticos.
2. (antonime) amabil, politicos.

neameliorabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + ameliorabil, cf. fr. inaméliorable)

1. care nu poate fi ameliorat; care nu se poate îmbunătăți.
2. (antonim) ameliorabil.

neameliorat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + ameliorat)

1. care nu este făcut mai bun.
2. care nu este îmbunătățit, îndreptat.
3. (antonim) ameliorat.

neamenajat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + amenajat)

1. (despre pământ, locuri etc.) în care nu a intervenit prezența și mâna omului; necultivat, nelucrat, nelocuit.
2. (antonim) amenajat.

neamestecat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + amestecat)

1. care nu este amestecat.
2. care nu este alcătuit din mai multe elemente.
3. (antonim) amestecat.

absorbție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. absorption, lat. absorptio)

1. încorporare a unei substanțe oarecare de către un corp lichid sau solid, de către celule, țesuturi sau organe.
2. mișcare a intensității unei radiații care trece printr-un corp, din cauza pierderii de energie.
3. încrucișare a unei rase perfecționate cu una neameliorată.
4. (ec.) fuziune de întreprinderi sau de societăți în beneficiul uneia dintre ele.
5. (jur.) drept al unei instanțe superioare de a lua din competența instanțelor inferioare o cauză în curs de judecare.
6. absorbire.
7. extragere, aspirare.

amabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aimable, lat. amabilis)

1. care este vrednic de a fi iubit.
2. care se comportă socialmente corect cu ceilalți, care dă dovadă de politețe și bunătate; prietenos, binevoitor; politicos, sociabil.
3. (antonime) neamabil, dezagreabil.

ameliorabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. améliorable)

1. care poate fi ameliorat; capabil să fie îmbunătățit.
2. (antonim) neameliorabil.

cinefil, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. cinéphile)

1. amator de filme și cunoscător al cinematografiei; pasionat de cinema; cineamator.

familie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. familial, it. famiglia, fr. familie)

1. formă istorică de comunitate umană, grup de oameni legați prin consangvinitate și înrudire; (spec.) grup social având la bază căsătoria, alcătuit din soți și copii.
2. totalitatea persoanelor care descind dintr-un strămoș comun; neam, descendență.
3. dinastie.
4. (la romani) totalitatea celor care se aflau în aceeași casă sub autoritatea unui „pater familias”, șef juridic al casei (copii, rude, sclavi, animale, lucruri).
5. (fig.) grup de oameni strâns unit, legat prin interese și idealuri comune.
6. ~ lexicală = serie de cuvinte înrudite, prin derivare, compunere sau prin schimbarea valorii gramaticale de la același cuvânt de bază.
7. grup de limbi cu trăsături comune care provin din aceeași limbă inițială.
8. diviziune a ordinului, mai mare decât genul.
9. grup de plante, animale, elemente sau combinații chimice cu trăsături comune.
10. ~ de albine = totalitatea albinelor dintr-un stup.
11. ~ radioactivă = ansamblul format dintr-un element radioactiv inițial și din toate elementele rezultate din acesta prin dezintegrări succesive.
12. (mat.) mulțime de drepte, curbe sau suprafețe care au o caracteristică intrinsecă comună, ecuațiile lor conținând un parametru real.

-FILIE (3)

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. phyle „trib”)

1. „neam, specie”.