Dictionar

neant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. néant)

1. neființă, nonexistență, gol nesfârșit, nimic.
 

neantiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. néantiser)

1. a (se) pierde, a (se) transforma în neant.
 

abis

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abysse, lat. abyssos)

1. prăpastie, genune.
2. parte profundă a unui fenomen, a unui proces; neant.
3. depresiune a fundului oceanelor, cu adâncimi mari.
4. (fig.) distanță uriașă sau separare de ordin cultural, intelectual, moral, sentimental.
 

febră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. febris, it. febbre)

1. temperatură ridicată a corpului cauzată de o boală; pirexie.
2. ~ musculară = stare de oboseală generală la cineva neantrenat în urma unor eforturi fizice.
3. (fig.) emoție, neliniște, încordare.
 

giravion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. giravion)

1. autogir combinat, cu echipamentul de sustentație dintr-un rotor neantrenat și o aripă de avion.
 

increat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. incrée)

1. adj. care există fără a fi fost creat; etern.
2. s. n. moment imaginar al preexistenței, suspendat între neant și viață; ceea ce este etern.
 

neantiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. néantiser)

1. a (se) pierde, a (se) transforma în neant.
 

trăirism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (trăire + -ism)

1. curent voluntarist în filosofia românească dintre cele două războaie mondiale, care, proclamând primatul „vieții”, al inconștientului asupra rațiunii, opunea „trăirea” mistică cunoașterii logice, cultiva obsesia morții, a neantului, făcea apologia „aventurii”, a „acțiunii” iresponsabile, lipsită de criterii morale.