Dictionar

Rezultate principale (Nega,):

Nega

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. negare)

1. a nu recunoaşte (ceva); a tăgădui, a contesta.

2. a dezminţi.


Rezultate secundare (Nega,):

Abnega

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (lat. abnegare)

1. a tăgădui, a nega, a se lepăda de ceva sau de cineva.


Autonega

Parte de vorbire: vb.
Origine: (auto1- + nega)

1. refl. a se nega (pe sine însuşi).


Denega

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat., it. denegare)

1. a nega, a tăgădui; a refuza.


Negândire

Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (ne- + gândire)

1. lipsă de încredere, de prevedere, de judecată sau înțelepciune.


Negândit, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n., III. adv.
Origine: (ne- + gândit)

1. I. care nu este gândit suficient.

2. care apare, se produce pe neașteptate; neprevăzut, neașteptat.

3. (reg; despre oameni) prefăcut.

4. (înv., reg.) care nu are (din naștere) facultatea de a gândi; necugetat.

5. (reg.; fig.) grosolan.

6. II. (loc. adverb.) pe ~e = în mod neașteptat, deodată; prin surprindere.

7. III. (neobișnuit) fără gândească; irațional.


Negaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. negation, lat. negatio)

1. negare.

2. judecată, propoziție care neagă ceva.

3. semn grafic care arată o negație (în logică sau matematică).

4. cuvânt care un sens negativ unei propoziții.

5. categorie a dialecticii care reflectă trecerea de la o calitate la alta, înlăturarea vechiului și afirmarea noului, unitatea dintre continuu și discontinuu în procesul dezvoltării.

6. negarea ~i = principiu fundamental al dialecticii potrivit căruia dezvoltarea este înțeleasă ca un proces continuu de înnoire, de negare și preluare selectivă a vechiului.

7. anulare a repartizării unui absolvent al învățământului superior în vederea angajării pe alt post.


A-, AN-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. a-, an-, cf. gr. a-, an- „fără, lipsit de”)

1. privativ, negativ.

2. fără, lipsit de.


Abjura

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. abjurer, lat. abiurare)

1. a renega public o credinţă, o doctrină, o opinie.


Abnega

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (lat. abnegare)

1. a tăgădui, a nega, a se lepăda de ceva sau de cineva.


Abnegaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abnégation, lat. abnegatio)

1. devotament dus până la sacrificiu; abnegare.

2. devotament până la jertfire de sine față de o cauză sau de o persoană.

3. sacrificiu voluntar; renunțare voluntară la ceva scump; abandonare, renunțare.


Abrupt, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. abrupt, lat. abruptus)

1. I. (despre un teren) foarte înclinat; accidentat, prăpăstios.

2. (despre stil) alcătuit din elemente contrastante; inegal.

3. (bot.; despre un organ) terminat brusc.

4. II. formă de relief abruptă.

5. porțiune de teren cu pantă foarte înclinată.


Aeroionizator

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aéroionisateur)

1. aparat pentru concentrarea aeroionilor negativi.