Dictionar

Rezultate secundare (Negare):

Abnegare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abnega)

1. devotament dus până la sacrificiu; abnegație.

2. (rar) nerecunoașterea necesității unui lucru, unui fenomen, unei afirmații et cetera; tăgăduire.

3. renunțarea la anumite foloase pe care și-o impune cineva; lepădare de cineva sau ceva.


Denegare

Parte de vorbire: s.
Origine: (denega)

1. acţiunea de a denega.

2. (jur.) ~ de dreptate = refuzul nejustificat al unei instanţe judecătoreşti de a soluţiona o pricină cu care a fost sesizată.


Abnegaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abnégation, lat. abnegatio)

1. devotament dus până la sacrificiu; abnegare.

2. devotament până la jertfire de sine față de o cauză sau de o persoană.

3. sacrificiu voluntar; renunțare voluntară la ceva scump; abandonare, renunțare.


Alogism

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Alogismus)

1. judecată care contrazice logica.

2. negare a gândirii logice ca mijloc ştiinţific de cunoaştere autentică, la sceptici, mistici şi fideişti.


Amoralism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amoralisme)

1. concepţie care preconizează renunţarea la principiile morale; negare a oricărei morale.


Anticalofilie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (anti- + calofilie)

1. respingere, negare a calofiliei; atitudine împotriva calofiliei; anticalofilism.

2. respingere a cultivării excesive a frumuseții stilului.

3. calitate a stilului de a nu fi prea mult cizelat, în dauna conținutului.


Anticalofilism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (anti- + calofil + -ism)

1. (lit.) respingere, negare a calofiliei; atitudine împotriva calofiliei; anticalofilie.


Antinomism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antinomisme, germ. Antinomismus)

1. tendinţă de negare a legilor sau legalităţii.

2. (teol.) doctrină care propovăduieşte, în numele supremaţiei graţiei, indiferenţa faţă de legi.