Dictionar

Rezultate secundare (Negat):

Negaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. negation, lat. negatio)

1. negare.

2. judecată, propoziție care neagă ceva.

3. semn grafic care arată o negație (în logică sau matematică).

4. cuvânt care un sens negativ unei propoziții.

5. categorie a dialecticii care reflectă trecerea de la o calitate la alta, înlăturarea vechiului și afirmarea noului, unitatea dintre continuu și discontinuu în procesul dezvoltării.

6. negarea ~i = principiu fundamental al dialecticii potrivit căruia dezvoltarea este înțeleasă ca un proces continuu de înnoire, de negare și preluare selectivă a vechiului.

7. anulare a repartizării unui absolvent al învățământului superior în vederea angajării pe alt post.


Negativ, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. négatif, lat. negativus, germ. negativ)

1. adj. care neagă, tăgăduiește ceva.

2. care reprezintă o negație.

3. (log.; despre judecăți) care enunță lipsa apartenenței însușirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect.

4. ostil progresului; distructiv.

5. (despre numere) mai mic decât zero.

6. s. n. imagine obținută pe un material fotosensibil, prin redarea inversată a tonurilor și a laturilor subiectului fotografiat.

7. (poligr.) literă albă pe fond închis.


Negativa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (negativ)

1. a încărca, a polariza cu electricitate negativă.


Negativism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. négativisme)

1. atitudine de negare, de refuz.

2. simptom psihic constând în a se împotrivi la orice solicitare din exterior.


Negativist, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. négativiste)

1. adj. referitor la negativism, propriu negativismului.

2. s. m. f. cel care manifestă negativism.


Negativitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. négativité)

1. însuşirea de a fi negativ.

2. (fil.) principiu, funcţie a negaţiei care se exercită ca tendinţă imanentă a contradicţiei spre autodepăşire şi autodezvoltare.

3. însuşire a unui corp încărcat cu electricitate negativă.


Aeroionizator

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aéroionisateur)

1. aparat pentru concentrarea aeroionilor negativi.


Amfion

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphion)

1. ion organic cu două sarcini electrice contrare, pozitivă şi negativă.


Anion

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anion)

1. ion negativ.


Antierou

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antihéros)

1. personaj negativ al unei opere literare; erou negativ.


Apofantic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apophantique, gr. apophantikos)

1. (log.) care evidenţiază existenţa unui raport printr-o afirmaţie sau negaţie cu privire la ceva.


Apostolat

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apostolat, lat. apostolatus)

1. propagare a unor idei, a unei învăţături; îndeplinire cu abnegaţie a unei misiuni.