Dictionar

neglijent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. négligent)

1. dezordonat, neîngrijit; delăsător, indolent.
2. care denotă lipsă de grijă, de interes.
 

neglijență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. négligence)

1. faptul de a fi neglijent; nepăsare.
2. lipsă de grijă, de preocupare.
3. (jur.) culpă constând în atitudinea cuiva care nu prevede consecințele păgubitoare ale faptelor sale.
 

amatorism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. amateurisme)

1. practicare, ca amator, a unui sport, a unei arte etc.; diletantism.
2. caracter al celui care exercită o meserie, o artă etc., ca amator, cu mai puțină calificare decât profesionistul.
3. (prin extensie) caracter de amator al muncii unor persoane necalificate sau neglijente.
 

ampresat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. empressé)

1. care este zelos.
2. care caută să fie bine văzut de o altă persoană; atent, amabil, prevenitor, curtenitor.
3. (antonime) indiferent, neglijent.
 

cvasidelict

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. quasi-délit)

1. (jur.) fapt ilicit care, comis fără intenția de a vătăma, cauzează totuși o daună, putând da naștere la o acțiune civilă pentru daune-interese.
2. (jur.) daune cauzate neintenționat cuiva prin imprudență sau neglijență.
3. (var.) cuasidelict.
 

delăsător, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (delăsa + -tor)

1. (cel) care se delasă; neglijent, indolent.
 

dezordonat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. désordonné)

1. (despre oameni) neglijent, neordonat (în muncă, în gândire, îmbrăcăminte etc.).
2. (despre lucruri; și adv.) în dezordine, în neorânduială.
 

diletant, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. dilettante)

1. cel care se ocupă de o știință, artă sau tehnică numai din plăcere, fără a fi profesionist ori specialist; amator.
2. (peior.) cel care îndeplinește o activitate în mod neglijent și fantezist, neavând o pregătire de specialitate satisfăcătoare.
3. (var.) (înv.) dilitant.
4. (antonim) profesionist, specialist.