Dictionar

Rezultate principale (Neobișnuit.):

Neobișnuit

Parte de vorbire: adj.
Origine: (pref. ne- + obișnuit)

1. care iese din comun, care are un caracter aparte, unic; p. ext. extraordinar.

2. straniu, bizar, curios, ciudat.


Rezultate secundare (Neobișnuit.):

Abnorm, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. abnorm; lat. abonormis, ab- „de la, departe” +‎ norma „standard” + -is)

1. care se depărtează sau deviază de la o regulă sau un standard fixat; anormal, neobişnuit.

2. (antonime) normal, obişnuit.


Abnormitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abnormité, germ. Abnormität)

1. caracterul a ceea ce este abnorm.

2. depărtare sau deviere de la o regulă sau un standard fixat; anomalie; enormitate; lucru, fapt neobișnuit.


Abracadabrant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abracadabrant)

1. cu totul neobișnuit; surprinzător, uluitor, extraordinar; ciudat, bizar.


Adventiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adventif)

1. (științe juridice) care este obținut pe altă cale decât succesiunea directă.

2. (biol.) (despre specii) care pătrunde accidental într-o anumită biocenoză.

3. (bot.) dezvoltat întâmplător și pe locuri neobișnuite, adesea ca urmare a unor fenomene de regenerare.

4. (bot.) califică o parte a plantei care crește pe un organ neobișnuit, de exemplu rădăcini care apar pe tulpini sau rizomi.

5. (despre cratere) care are altă deschizătură decât craterul principal.

6. rădăcină = rădăcină care se dezvoltă pe diferite părți ale plantei.

7. mugure ~ = mugure care se dezvoltă din țesuturi.


Anomal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anomal, gr. anomalos)

1. care prezintă anomalie; care se abate de la regulă; neobișnuit.


Apoteoza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. apothéoser)

1. (ant.) a trece în rândul zeilor; a deifica, a diviniza.

2. (fig.) a acorda (cuiva) onoruri neobişnuite; a preamări, a slăvi.