Dictionar

insuficient, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. insufficiente, lat. insufficiens)

1. adj. care nu este suficient; nesatisfăcător.
2. s. m. calificativ sub limita de trecere, la un examen.
 

nemulțumitor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + mulțumi + -tor)

1. care nu mulțumește; care nu recunoaște binele primit; nemulțumit, nerecunoscător.
2. care nu dă satisfacție; nesatisfăcător.
3. (var.) nemulțămitor.
4. (antonime) mulțumitor, satisfăcător.