Dictionar

amiciție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. amicitia, it. amicizia)

1. sentiment reciproc de afecțiune sau simpatie între două (sau mai multe) persoane, care nu se bazează pe înrudire sau atracție sexuală; prietenie.
2. (antonime) inamiciție, inimiciție.
 

aneantiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. anéantir)

1. tr. a distruge în întregime, a nimici.
2. refl. (fig.) a se spulbera, a dispărea.
 

anihila

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. annihiler, lat. annihilare)

1. a zădărnici, a nimici, a anula un efect, o acțiune; a neutraliza.
 

autodafe

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autodafé, port. auto da fé, act de credinţă)

1. ceremonie de ardere pe rug a ereticilor condamnați de inchiziție.
2. ardere, nimicire prin foc.
 

caronadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caronade)

1. tun naval scurt pentru nimicirea personalului de pe navele inamice.
 

consuma 2

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. consumer, lat. consumere)

1. tr. a nimici, a distruge.
2. tr., refl. (fig.) a (se) epuiza.
3. a (se) chinui, a (se) frământa.