Parte de vorbire: s.n.
Origine: (nivela)
1. înălțime a unui loc, obiect etc. în raport cu un plan orizontal de referință.
2. cotă a suprafeței libere a unei ape, măsurată față de un plan orizontal de referință sau față de nivelul zero al mării.
4. subdiviziune stratigrafică a unui (sub)etaj geologic.
5. (chim.) valoare intensivă a unei mărimi, în raport cu o valoare de referință.
6. (fig.) stadiu, grad la care a ajuns o mărime, o activitate; situație, treaptă; etapă; indice.
7. nivelmetru.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. niveler)
1. a aduce (un teren etc.) la acelaşi nivel; a netezi.
2. (fig.) a pune pe acelaşi plan, a egaliza.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. nivelle)
1. instrument pentru verificarea orizontalităţii unei piese, maşini, instalaţii, a verticalităţii unui perete în curs de construcţie.
2. (geol.) instrument pentru măsurarea directă, pe teren, a diferenţelor de înălţime între două puncte.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. nivelateur)
1. adj. care nivelează.
2. s. n. parte a unui buldozer, folosită la operaţiile de nivelare.
3. unealtă, maşină agricolă pentru nivelarea solului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. nivelette)
1. aparat de verificat suprafaţa pavajului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. nivellement)
1. totalitatea procedeelor de determinare a altitudinii punctelor unui teren.
Parte de vorbire: s.
Origine: (nivel + -metru2)
1. instrument topografic pentru efectuarea lucrărilor de nivelment; nivel (II).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abstractionnisme)
1. artă abstractă, care atinge sau caută un nivel de abstractizare.
2. (filosofie) tendința de a da abstracțiilor la fel de multă sau mai multă valoare decât realităților concrete.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. achlorhydrie)
1. (med.) stare în care nivelul de acid clorhidric din lichidul gastric (esențial pentru digestie) este absent; anaclorhidrie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. acroanesthesia)
1. diminuare a sensibilităţii (la durere) la nivelul extremităţilor membrelor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acrosclérose)
1. (med.) afecțiune progresivă a pielii localizată la nivelul degetelor, caracterizată prin îngroșarea pielii, a țesuturilor subcutanate și uneori a țesuturilor profunde, care se întăresc, se atrofiază și apoi se ulcerează; sclerodactilie progresivă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Akupresur)
1. (med.) acupunctură în exercitarea unei presiuni, a unui masaj la nivelul punctelor cu activitate biologică; presopunctură.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. adénochondrome)
1. (med.) tumoare cartilaginoasă la nivelul unei glande.
2. (med.) tumoare compusă atât din țesut glandular, cât și din țesut cartilaginos, precum o tumoare mixtă a glandelor salivare.