Dictionar

articulat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. articulé/s/)

1. adj. (despre organisme, organe) format din articole (5).
2. (despre tulpini) formată din (inter)noduri.
3. s. f. pl. plante cu tulpina articulată.
 

bambus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Bambus, fr. bambou)

1. plantă exotică arborescentă, cu tulpină lemnoasă, dreaptă, goală pe dinăuntru, prevăzută cu noduri, foarte rezistentă.
 

bucle

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bouclé)

1. adj. inv. (despre fibre, țesături) cu firul creț sau cu noduri.
2. s. n. fir creț; țesătură, stofă cu aspect buclat.
 

cordelier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cordelier)

1. călugăr franciscan care se încingea cu o frânghie cu trei noduri.
2. (pl.) membrii clubului fondat de Danton, Marat și Camille Desmoulins în timpul revoluției burgheze din Franța, opus iacobinilor.
 

cvadrimaran

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. quadrimaran)

1. navă maritimă de mare viteză, de 60 de noduri pe oră, cu patru motoare și patru coci paralele unite printr-o punte.
 

internod

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Internodium, it. internodo)

1. (bot.) porțiune a tulpinii unor plante cuprinsă între două noduri; articul, meritală.
2. (var.) (înv.) internodiu.