Dictionar

Rezultate secundare (Noi):

Dipnoi

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dipnoé)

1. pl. ordin de peşti cu respiraţie dublă, acvatică şi aeriană.


Grămadă de gunoi

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT strues fimi; cumulus stercoris

2. FR tas de fumier; fumière

3. EN dung hill; muck-heap

4. DE Dunghaufen; Düngerhaufen

5. RU кучa нaвозa

6. HU szeméthalom, szemétrakás, trágyahalom


Noiembrie

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (latin November „luna a noua”, deoarece calendarul roman începea în martie)

1. a unsprezecea lună a anului din calendarul gregorian, care durează 30 de zile; (pop.) promorar, (pop.) brumar, (pop.) brumărel.


țărănoi

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (țăran + -oi)

1. (fam.) augmentativ al lui țăran; țăran (corpolent, solid).

2. (depr.) persoană lipsită de educație, de maniere; om bădăran, mitocan, mojic.

3. (var.) țerănoi.


Acetic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acétique)

1. de natura oţetului.

2. acid ~ = acid organic rezultat din oxidarea alcoolului etilic; acid etanoic; fermentaţie = fermentaţie care transformă alcoolul în acid acetic.


Acidamină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acidamine)

1. corp chimic rezultat din transformarea treptată a albuminoidelor.


Aclimata

Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (fr. acclimater)

1. a se obișnui cu un nou mediu biologic; a se obișnui cu noi condiții de viață, activitate, gândire; a (se) aclimatiza.

2. (antonim) a dezaclimata.


Aclimatiza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (germ. akklimatisieren)

1. tr., refl. (despre organisme vegetale sau animale) a (se) adapta la condiţiile noi de climă; a (se) aclimata.

2. refl. (fig.; despre oameni) a se obişnui cu noi condiţii de viaţă.


Acomoda

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accommoder, lat. accommodare)

1. refl. a se adapta la anumite condiţii noi de viaţă, de mediu; a se obişnui.

2. a se împăca.


Adaptabilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adaptabilité)

1. capacitatea de adaptare la situații sau medii noi.

2. capacitatea unui sistem, a unei regiuni sau a unei comunități, de a-și ajusta mecanismele și structura pentru a ține cont de schimbările reale, potențiale sau presupuse de mediu.

3. capacitatea unei organizații sau a unui individ de a se adapta la noile tehnologii, noile condiții de piață și noile moduri de lucru.

4. (antonime) inadaptabilitate, neadaptabilitate.