Dictionar

 

adnotare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (adnota)

1. acțiunea de a adnota și rezultatul ei.
2. notă explicativă, însemnare pe marginea unui text; adnotație.
 

notare 2

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (v. nota)

1. înotare; înot.
2. faptul de a naviga, de a pluti; navigare.
3. (înv.) nutare
 

adnotație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. adnotatio, annotatio)

1. notă explicativă adăugată la un text; adnotare.
2. (var.) adnotațiune.
 
 
 

contare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. contare)

1. (cont.) notare pe documente a conturilor în care urmează fie înregistrate operațiile la care se referă.
 

coregrafie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chorégraphie)

1. arta de a crea dansuri și spectacole de balet.
2. sistem de notare a pașilor și figurilor de dans.