Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. năpusti)
1. acțiunea de a (se) năpusti și rezultatul ei; asalt, năvălire, invazie.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. abbattere, fr. abattre)
1. (tr., intr., refl.) a (se) îndepărta de la direcția inițială sau normală.
2. (fig.) a (se) îndepărta de la o normă fixată, de la o linie de conduită, de gândire etc.
3. (refl.) (despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) a se produce pe neașteptate (cu forță).
4. (refl.) a se năpusti (asupra).
5. (refl.) a se opri în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial).
6. (refl., intr.) a-i veni ideea, a-i trece prin minte; a i se năzări.
7. (tr.) a întrista, a deprima, a descuraja.
8. (tr.) a doborî, a culca la pământ.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n., III. adv.
Origine: (v. țâșni)
1. II. acțiunea de a țâșni și rezultatul ei; apariție, săritură bruscă; țâșnire.
2. I. aruncat cu presiune printr-o deschizătură.
3. sărit, năpustit (undeva sau de undeva).
4. (despre ființe) pornit brusc într-o direcție; ridicat rapid și brusc; ivit brusc și impetuos.
5. (despre flăcări, lichide) înălțat brusc și cu putere.
6. III. cu presiune, împroșcînd la distanță.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. năpusti)
1. acțiunea de a (se) năpusti și rezultatul ei; asalt, năvălire, invazie.