Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. năvăli)
1. acțiunea de a năvăli și rezultatul ei; atac, asalt, invazie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. assalto)
1. atac violent pentru cucerirea unui obiectiv militar pentru a învinge rezistenţa inamicului.
2. a da ~ul = a ataca; a năvăli; a lua cu ~ = a cuceri printr-un atac violent.
3. (fig.) acţiune, luptă avântată.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (it., lat. invadere)
1. a năvăli asupra unei ţări (pustiind-o, jefuind-o); a năpădi, a cotropi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. invasion, lat. invasio)
1. pătrundere pe teritoriul unui stat a forţelor armate aparţinând altui stat.
2. perioadă de început în bolile infecţioase.
3. năpădire, năvălire; revărsare puternică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. irruption, lat. irruptio)
1. izbucnire violentă; năvălire, revărsare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. năpusti)
1. acțiunea de a (se) năpusti și rezultatul ei; asalt, năvălire, invazie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. năvăli)
1. acțiunea de a năvăli și rezultatul ei; atac, asalt, invazie.