Rezultate secundare (Năzări.):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (năzări)
1. faptul de a i (se) năzări cuiva ceva.
2. (concret.) ceea ce apare sau i se pare că apare cuiva; apariție, închipuire, năzăreală.
Parte de vorbire: s.f. (popular)
Origine: (năzări + -tură)
1. ceea ce (apare sau) i se pare cuiva că apare; năzărire.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. abbattere, fr. abattre)
1. (tr., intr., refl.) a (se) îndepărta de la direcția inițială sau normală.
2. (fig.) a (se) îndepărta de la o normă fixată, de la o linie de conduită, de gândire etc.
3. (refl.) (despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) a se produce pe neașteptate (cu forță).
4. (refl.) a se năpusti (asupra).
5. (refl.) a se opri în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial).
6. (refl., intr.) a-i veni ideea, a-i trece prin minte; a i se năzări.
7. (tr.) a întrista, a deprima, a descuraja.
8. (tr.) a doborî, a culca la pământ.
Parte de vorbire: s.f. (popular)
Origine: (năzări + -tură)
1. ceea ce (apare sau) i se pare cuiva că apare; năzărire.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (năzări)
1. faptul de a i (se) năzări cuiva ceva.
2. (concret.) ceea ce apare sau i se pare că apare cuiva; apariție, închipuire, năzăreală.