Dictionar

Rezultate secundare (Obiectelor):

Abstractizare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abstractiza)

1. operaţie a gândirii constând în a degaja din mulţimea însuşirilor şi legăturilor fenomenelor şi obiectelor pe cele fundamentale, esenţiale, generale; abstracţie.

2. trecere de la concret la abstract.

3. (antonim) concretizare.


Amorfognozie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amorphognosie)

1. agnozie (parţială); imposibilitate de a recunoaşte tactil forma obiectelor.


Analiză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. analyse, gr. analysis)

1. metodă ştiinţifică de cercetare a realităţii, bazată pe descompunerea proceselor, a obiectelor studiate în părţile lor constitutive.

2. examinare amănunţită a unei probleme, opere literare, a unui text.

3. în ultimă ~ = în concluzie, ca încheiere.

4. ~ matematică = ramură a matematicii care studiază funcţiile, limitele, derivatele şi aplicaţiile lor.

5. descompunere a unei substanţe, pentru a-i stabili compoziţia chimică.

6. ~ corticală = funcţie a cortexului prin care se desprind însuşirile generale şi cele specifice ale obiectelor şi fenomenelor.


Anticar (2)

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. antiquaire, germ. Antiquar)

1. negustor de antichităţi, de obiecte (de artă), de cărţi vechi; buchinist.

2. persoană care are un gust pentru obiectele vechi și le colecționează.

3. (desuet) cel care s-a dedicat studiului obiectelor antice; arheolog.

4. (var.) anticariu, anticvar.


Apertometru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apertomètre, engl. apertometer)

1. aparat pentru măsurarea aperturii obiectelor microscopice.


Aranjament

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arrangement)

1. acord, înţelegere.

2. mod de alcătuire, de dispunere.

3. ~ muzical = transcriere a unei piese muzicale pentru alte instrumente sau formaţii decât acelea pentru care a fost compusă.

4. (mat.; pl.) totalitatea posibilităţilor de aşezare a unui număr dat de obiecte, astfel încât două grupe oarecare difere între ele fie prin natura obiectelor, fie prin ordinea lor.