Rezultate secundare (Obiectului):
Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. augmentatif)
1. (afix) care, ataşat la un substantiv, exprimă o creştere a dimensiunilor obiectului denumit; (prin ext.) (cuvânt) format cu un asemenea sufix.
2. (antonime) diminutiv, diminutival.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. conjugué)
2. nervi ~ţi = nervi care îndeplinesc aceeaşi funcţie; focare ~e = focarele unui sistem optic aşezate astfel încât razele de lumină răsfrânte dintr-unul se reunesc în altul şi invers; puncte ~e = oricare dintre punctele unui obiect şi punctul corespunzător de la imaginea obiectului obţinută cu ajutorul unui sistem optic; frunze ~e = frunze cu foliolele împerecheate; numere ~e = numere complexe care au părţile reale egale, iar părţile imaginare egale şi de semne contrare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (contra- + partiu)
1. matriţă preparată prin galvanoplastie de pe un clişeu sau de pe un obiect, în vederea reproducerii şi multiplicării clişeului sau a obiectului.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. coter)
1. a numerota potrivit unei anumite ordini.
2. a stabili cursul valutelor străine, al hârtiilor de valoare şi al preţului mărfurilor la bursă.
3. a introduce efecte la bursă.
4. (fig.) a aprecia, a preţui, a evalua.
5. a înscrie pe un desen tehnic, prin linii de cotă şi cifre, dimensiunile obiectului reprezentat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cubisme)
1. mişcare artistică modernă de la începutul sec. XX, care analizează şi recompune formele în volume şi planuri geometrice, încercând să exprime simultan existenţa obiectului ca o totalitate, cu toate feţele, liniile şi punctele sale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. démonstratif, lat. demonstrativus)
1. care demonstrează, care serveşte pentru a demonstra; ilustrativ.
2. pronume ~ = pronume care arată locul în timp şi spaţiu al obiectului faţă de vorbitor; adjectiv ~ = adjectiv care indică depărtarea sau apropierea unui obiect; articol ~ = articol adjectival.
3. care manifestă, care arată ostentativ un sentiment, o atitudine etc.