Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barre)
1. drug de metal (destinat prelucrării).
2. piesă de metal sau de lemn, în construcţii sau în dispozitive tehnice pentru transmiterea eforturilor.
3. (fig.) obstacol, piedică în calea realizării unui lucru.
4. fiecare dintre cei trei stâlpi care delimitează poarta la unele jocuri sportive.
5. şut în stâlpul porţii de fotbal.
6. barieră care desparte pe judecători de avocaţi şi împricinaţi; locul de unde se pledează în faţa justiţiei.
7. (herald.) figură diagonală care reuneşte unghiul stâng de sus al unui scut cu unghiul drept de jos.
8. linie verticală sau oblică, element de separare într-un text.
9. linie verticală care separă măsurile unui portativ.
10. ridicătură de metal liniară încrustată în tastiera unor instrumente cu coarde ciupite.
11. îngrămădire de aluviuni la gura de vărsare a unui râu într-un fluviu sau în mare.
12. mascaret.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. biais)
1. (croitorie) fâşie de material textil tăiată oblic.
2. linie, sens, direcție oblică; oblicitate.
3. (expr.) în ~ = oblic; (fig.) într-un mod indirect, pieziș, pe ocolite.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cavalier)
1. adj. perspectivă ~ă = proiecţie oblică a obiectelor pe un plan, ca şi cum ar fi văzute dintr-un punct situat la infinit; plan ~ = plan stabilit după această perspectivă.
2. s. n. terasă înaltă, într-o fortificaţie, pentru amplasarea tunurilor.
3. cordon continuu de pământ sau alte materiale de-a lungul unui drum, rezultat din curăţirea şanţurilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ébrasure)
1. lărgire oblică, teşitură în interiorul unui zid, la uşi sau ferestre.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. obliquité)
1. însuşirea de a fi oblic; poziţie oblică.
2. (astr.) ~a eclipticii = unghiul de înclinaţie a eclipticii, de aproximativ 23º27’, faţă de planul ecuatorului ceresc.
3. (mat.) relaţie de poziţie a două drepte sau planuri, caracterizată prin unghiul lor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. plagiotrope)
1. (depre plante, organe vegetale) cu orientare oblică sau orizontală faţă de direcţia excitaţiei; târâtor.