Dictionar

Rezultate secundare (Obligatorie):

Confesionalism

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Konfessionalismus, it. confessionalismo)

1. concepţie teologică ce consideră obligatorie apartenenţa la o anumită confesiune.


Cotă 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cote, lat. quato)

1. parte cu care contribuie cineva la o cheltuială comună sau care îi revine în urma unei împărţeli.

2. parte dintr-un tot căreia i se o anumită destinaţie; cotă-parte, participaţie.

3. contribuţie obligatorie, în produse agricole, impusă producătorilor de către stat la termene şi preţuri fixate de el.

4. document de referinţă care constată cursul valorilor înscrise la bursă2, rezultate din cotaţiile unei zile.

5. ~a bursei = nivelul cursului valutar la bursă.

6. altitudine a unui punct faţă de nivelul mării; nivelul unei ape curgătoare.

7. nivelul la care navighează un submarin.

8. (mat.) a treia coordonată carteziană a unui punct din spaţiu.

9. fiecare dintre dimensiunile unei piese, ale unei construcţii indicate pe un desen.

10. semn în cifre şi litere care arată locul unor cărţi, documente etc. într-o bibliotecă, într-o arhivă, a unei piese filatelice în cataloage sau reviste de specialitate.


Dispoziţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. disposition, lat. dispositio)

1. prevedere obligatorie cuprinsă într-un act normativ; măsură, hotărâre luată de un organ ierarhic superior, obligatorie pentru organul în subordine; ordin.

2. ~ de plată = ordin scris prin care o întreprindere, organizaţie, instituţie etc. dispune băncii facă anumite plăţi din contul său; la ~ = la îndemână.

3. dispunere, aşezare într-o anumită ordine; alcătuire potrivit unui anumit plan.

4. stare sufletească.

5. posibilitate de a dispune (de).

6. aptitudine, înclinaţie; vocaţie.

7. (pl.) pregătiri, preparative.

8. (var.) (înv.) dispozițiune.


Dogmă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dogme, lat., gr. dogma)

1. învăţătură, teză fundamentală a unei religii, obligatorie pentru toţi adepţii ei, care nu poate fi supusă criticii.

2. teză considerată ca imuabilă, care trebuie acceptată necritic şi aplicată rigid, fără a ţine seamă de condiţiile concrete.


Haltă

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Halte/stelle/, fr. halte)

1. stație mică de cale ferată, unde nu se opresc decât trenuri locale.

2. (fam.) oprire, popas.

3. scurtă oprire a unei trupe în marș, pentru odihnă, ajustarea echipamentului sau verificarea tehnicii de luptă.

4. punct rutier de oprire obligatorie pentru îndeplinirea unor formalități administrative sau plata unei taxe.


Impozit

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. impositum, după fr. impôt)

1. plată obligatorie către stat, în bani sau în produse, stabilită prin lege; impunere.