Parte de vorbire: Traducere
Origine:
3. EN obtuse; blunt; muticate; muticous
4. DE stumpf; abgestumpft
5. RU туной; тупоконечный; притупленный
6. HU tompa, tompacsúcsú, tompaszögű, ferdén, tompán
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. obtus, lat. obtusus)
1. unghi ~ = unghi mai mare de 90º.
2. (fig.; despre oameni) prost, redus, îngust (la minte).
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR hébété; emoussé; épointé; rétus
3. EN hebetate; retuse; blunted
4. DE abgestumpft; mit stumpfem Ende
5. RU притупленный; с тупым концом
6. HU tompahegyű
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. obtusion)
1. bradipsihie caracterizată prin scăderea proceselor de gândire, parafazii şi lentoare în înţelegerea întrebărilor şi formularea răspunsurilor; obtuzitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (obtuz + -itate)
1. însușirea celui obtuz; lipsă de înțelegere, îngustime de vederi; mărginire; obtuzie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. obtusion)
1. caracterul unei persoane sau a unei minți obtuze; obtuzitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. obtusangle)
1. triunghi ~ = triunghi cu un unghi obtuz.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (limita)
2. (fig.) cu posibilităţi intelectuale reduse; mărginit, obtuz.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. obtusion)
1. bradipsihie caracterizată prin scăderea proceselor de gândire, parafazii şi lentoare în înţelegerea întrebărilor şi formularea răspunsurilor; obtuzitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (obtuz + -itate)
1. însușirea celui obtuz; lipsă de înțelegere, îngustime de vederi; mărginire; obtuzie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. obtusangle)
1. triunghi ~ = triunghi cu un unghi obtuz.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. opaque, lat. opacus)
1. lipsit de transparenţă, prin care nu străbate lumina.
2. dens, de nepătruns.
3. lipsit de strălucire, întunecat, înnorat, întunecos.
4. (fig.) lipsit de inteligenţă; mărginit, obtuz.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. obtusion)
1. caracterul unei persoane sau a unei minți obtuze; obtuzitate.