cabală

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cabale, germ. Kabale)

1. doctrină teozofică iudaică, care, recurgând la o interpretare mistică a Vechiului Testament, și la practici oculte, pretindea a comunica cu spiritele.
2. (fig.) uneltire, intrigă; conspirație.

daoism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cf. fr. taoïsme)

1. filozofie religioasă chineză fondată de Lao-tzu, cu origini incerte care se situează aproximativ în mileniul I î.Hr., care este în același timp o religie organizată, un misticism solitar și un set de practici oculte.
2. (var.) taoism.

francmasonerie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. franc-maşonnerie)

1. asociație internațională secretă de persoane unite printr-un ideal de fraternitate și solidaritate și care practică unele ritualuri oculte, implicată în mișcări de schimbare a regimurilor politice din multe țări; masonerie.

luciferianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. luciférianisme)

1. practici oculte ale luciferienilor.

mediu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. medium)

1. natura, spațiul înconjurător în care se află o ființă, un lucru etc.; complexul tuturor factorilor care afectează viața și dezvoltarea organismelor.
2. orice substanță în care se produce sau se propagă un fenomen.
3. ~ de cultură = soluție nutritivă sterilizată, pentru înmulțirea microbilor în laborator.
4. substanță care poate fi străbătură de un fluid.
5. societatea, lumea în mijlocul căreia trăiește cineva.
6. (în forma medium) cel care pretinde că poate înlesni comunicarea cu spiritele în practicile oculte.

ocultism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. occultisme)

1. studiul și practica științelor oculte; ocultistică.