ocupaţie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. occupation, lat. occupatio)

1. luare (temporară) în stăpânire cu forţa a unui teritoriu, a unui oraş etc. de către o putere străină; cucerire.
2. îndeletnicire, profesiune, meserie.

anteocupație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. anteoccupatio „preîntâmpinare”)

1. figură de retorică prin care se prevede o obiecție care trebuie combătută; anticipație, prolepsă.

activitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. activité, lat. activitas)

1. îndeplinire a unor acte fizice, intelectuale etc.; muncă, acţiune, ocupaţie.
2. situaţie a unui ofiţer care face parte din cadrele active ale armatei.
3. mărime ce caracterizează intensitatea dezintegrării unei substanţe radioactive.
4. capacitate a unei particule materiale (atom, moleculă, radical) de a lua parte la o reacţie.
5. ~ solară = totalitatea fenomenelor (pete, protuberanţe, erupţii etc.) în păturile exterioare ale Soarelui.

-ANT, -ANŢĂ, -ENT, -ENŢĂ

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -ant, -ance, -ent, -ence)

1. „agent, ocupaţie, calitate”.

carieră (2)

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. carrière)

1. profesie pe care o îmbrățișează cineva și care, de multe ori, se poate parcurge gradual; ocupaţie.
2. poziţie în ierarhia socială şi profesională, în societate; situaţie bună.
3. (fig.) cursul vieții, timpul în care cineva exercită o slujbă sau o sarcină.
4. (fig.) drum, cale (a unei idei, literaturi etc.)
5. mare manej de echitaţie în teren descoperit; terenul pe care poți alerga un cal fără să-și piardă răsuflarea.

colonialism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. colonialisme)

1. politică de subjugare şi exploatare a coloniilor.
2. doctrină care vizează legitimarea ocupaţiei, dominaţiei politice şi exploatării economice a teritoriilor de către anumite state.
3. (antonim) anticolonialism.

comandatură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Kommandatur)

1. comandament (al trupelor germane de ocupaţie).

confina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. confiner)

1. intr. a se învecina (cu).
2. refl. a se închide, a se izola.
3. (fig.) a se limita la o singură ocupaţie, activitate; a se specializa.