Rezultate secundare (Odorant;):
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT odore grato; odoratus; suaveolens; evosmus
2. FR embaumant; odorant; odorifèrant; à odeur agréable
3. EN fragrant; suaveolent; scented pleasantly
5. RU пaхучий; душистый; aромaтный
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. odorant)
1. care degajă un miros (plăcut); odorifer, odoriferant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. castoréum, lat. castoreum)
1. secreţie odorantă a castorului, folosit în farmacie şi cosmetică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coumarine)
1. substanţă odorantă extrasă din sămânţa unui arbore exotic, sau sintetizată, pentru esenţe, parfumuri şi aromatizarea tutunurilor.
Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. désodorisant)
1. (substanţă) care dezodorizează, care îndepărtează mirosurile neplăcute; deodorant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. géraniacées)
1. familie de plante dicotiledonate dialipetale erbacee, în general odorante, cu frunze păroase şi flori viu colorate: geraniul.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inodore, lat. inodorus)
1. care nu are miros, fără miros; nemirositor.
2. (antonime) mirositor, odorant.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. lavande, it. lavanda)
1. adj., s. n. (de) culoare albastru-deschis.
2. s. f. plantă perenă din familia labiatelor, cu frunze şi flori odorante; levănţică.
3. parfum, esenţă de lavandă (1).
4. (cinem.) pozitiv intermediar alb-negru, în contratipare.