Dictionar

Rezultate secundare (Of):

Alectorolof

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. alectorolophus)

1. asemănător cu creasta cocoşului.


Alotrof

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT allotrophicus

2. FR allotrophique

3. EN allotrophic

4. DE allotrop

5. RU aллотрофный

6. HU allotrófikus, heterotróf, szaprofita


Apostrof

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apostrophe, lat. apostrophus, gr. apostrophos)

1. semn ortografic în formă de virgulă (‘) care marchează absenţa accidentală a unor sunete ori silabe.


Bişof

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bichof, engl. bishof)

1. băutură alcoolică fierbinte, obţinută prin macerarea în vin a lămâiei sau portocalei.


Cartof

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Kartoffel)

1. plantă erbacee cu flori albe sau violete, tulpină subterană cu tubercule comestibile, bogate în amidon; (p. ext.) tuberculul însuşi.


Descompunerea pulpei tuberculilor de cartof

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT Pythium ultimum

2. FR pourriture aqueuse de la pomme de terre

3. EN watery wound rot of potato

4. DE Wurzelfäule der Kartoffel

5. RU водянистaя rниль клубней кaртофеля

6. HU burgonya-gyökérfekély


Abac

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)

1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.

2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.

3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.


Abecedar

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. abecedarius, fr. abécédaire)

1. carte elementară pentru învăţarea scrisului şi cititului.

2. (fig.) primele noţiuni ale unei ştiinţe sau profesiuni; abc.

3. (var. înv.) abețadar, abețe, abițedar, abițidar.


Aberometru

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aberromètre, cf. lat. aberrare „a se îndepărta” + gr. metron „măsură”)

1. (oftalmologie) instrument pentru măsurarea aberaţiei vizuale.


Abilita

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (germ. habilitieren, lat. habilitare)

1. a conferi dreptul de a practica o anumită profesiune, în urma unui examen sau concurs.

2. a conferi un anumit titlu, grad etc.; a face apt; a împuternici.


Abis

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abysse, lat. abyssos)

1. prăpastie, genune.

2. parte profundă a unui fenomen, a unui proces; neant.

3. depresiune a fundului oceanelor, cu adâncimi mari.

4. (fig.) distanță uriașă sau separare de ordin cultural, intelectual, moral, sentimental.


Ablaut

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Ablaut)

1. (lingvistică) modificare vocalică într-o rădăcină sau tulpină; alternanță vocalică; apofonie.