Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. baleinière)
1. ambarcaţie uşoară la vânarea balenelor, pentru sport sau pentru transportat oameni.
2. şalupă rapidă (cu motor) pentru vizite oficiale, la salvarea naufragiaţilor etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. diplomatique, lat. diplomaticus, /II, 2/ germ. Diplomatik)
1. adj. referitor la diplomaţie, de diplomat.
2. corp ~ = totalitatea ambasadorilor, miniştrilor şi reprezentanţilor străini care se află în capitala unui stat.
4. s. f. disciplină a istoriei care se ocupă cu cercetarea vechilor diplome, a cărţilor şi a altor documente oficiale.
5. diplomaţie (1).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hérésie, lat. haeresis)
1. concepţie, opinie religioasă, filozofică sau politică contrară dogmelor, principiilor esenţiale ale unei doctrine oficiale.
2. (fig.) rătăcire, abatere, greşeală, eroare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. imprimé)
1. hârtie pe care s-a imprimat ceva; formular pentru scrierea actelor oficiale.
2. (pl.) tipărituri.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. informal, fr. infornel)
1. lipsit de determinări și cadre instituționale, oficiale, formale; neoficial, simplu.
2. (log.) care ține de conținut, de general, de altceva decât de forma logică.
3. (despre concepte) care are ca referință imediată un obiect sau un proces bine determinat.
4. (despre pictura abstractă) caracterizată prin lipsa oricărei organizări a materiei picturale.
5. (despre pictori) care practică astfel de pictură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. médiation)
1. acţiunea de a media; mediere.
2. intervenţie a unui stat, a unei organizaţii internaţionale, unei persoane oficiale în vederea aplanării sau prevenirii unui conflict.